Suburbii municipale - Aducerea cenuşii la templu pe Calea Ereticului

„ Las filei de jurnal plăcerea…” spuse a năduf Bătrânul Anticar atunci când îl văzu pe Zoroastro cum aduna de zor, cu măturica din păr de cămilă rostuită nopţi la rând când stătuse cu Danauto şi cu Batofix la Prisacă şi urmăreau cum sub zăpezile groase, de un stat de om şi chiar mai înalte, albinele trudeau, trudă mută dar eficientă,la împletirea cu miere a fagurilor burduhoşi, gemând de rod şi dulceaţă; Zoroastro aduna de zor de prin rosturile pardoselii râuleţele tăcute de litere, care mai de care mai frumos conturate, trudă de scrib,în tainiţele de nepătruns ale abaţiei,aşa cum îşi aminti şi Oswald Zaur Austriacul când îl văzu cum trudeşte, Zoroastro aduna literele şi le aşeza răbdător pe masa aceea de lemn,cioplită din bardă din trupul noduros al unui brad cu o sută de cercuri îmboldite în carnea-i plăcut lustruită, le aşeza ca pentru o mistică operaţie. „ Las filei de jurnal plăcerea…” era deviza cea mai sfântă, săpată cu dălţi minuscule, dălţi ce se puteau desluşi doar prin luneta lui Zoroastro ( între timp, cu de la sine putere, ştia că Primarul s-ar fi opus într-un fel sau în altul sau ar fi pus pe primul consilier să o rechiziţioneze în folosul suburbiilor, cu de la sine putere, luneta lui Comisiona devenise bunul lui); deviză săpată cu mare atenţie şi cu multă migală deasupra uşiţei de la intrare, săpată în piatră albă, lăsată anume goală, cu trup luminos, trup de fecioară,plăcut mirositor,încă nepângărit de pofte păgâne. Şi Zoroastro ştia despre această deviză şi încerca, cu chiu cu vai să o orânduiască din literele adunate cu măturica din păr de cămilă de prin rosturile ştiute dar mai ales neştiute ale pardoselii.
Şi de fapt chiar o operaţie era acea orânduire de litere în cuvinte, în propoziţii şi când se putea, dacă nu era cauza prea grea în fraze uşor unduitoare, doldora de sensuri şi de subânţelesuri. Când îşi aminti de subânţelesuri pe Zoroastro îl furnică ceva în creştetul capului, un fel de lovitură pe care nici nu avu cum, dar nici cu cine, să o comenteze. Primarul îi apăru brusc în memorie. „ Ce supun în memorie” îşi zise Zoroastro când Primarul este mereu acolo unde nici nu te aştepti,doar deodată trimişii lui, „emisari” cum le spunea, mai în glumă mai în serios ( de fapt nici nu-ţi puteai da seama când glumeşte sau când este serios), când îi cădea lui bine în şedinţele interminabile ale Consiliului local, apăreau ca din pământ,gata-gata să calce totul în picioare,”să rupă zăgazurile indolenţei şi ale nepăsării,că prea s-au întins la trai pe vătrai cei din suburbii şi proiectele mele ( şi mâna făcu o adevărată voltă peste întreaga încăpere şi peste capetele uşor aplecate, a respect sau a sfidare laşă)” cită ca din clasici unui din consilieri,fără a şti cineva că de fapt chiar acesta fusese mesajul pe care el dorea să-l transmită, doar îl repeta, cu pauze lungi, lăsând ce-i drept impresia că este al lui.